Manastirea Dealu

In pelerinajul despre care vorbeam aici , cea de a doua manastire in care am poposit a fost Man. Dealu.
Mai multe despre aceasta superba manastire puteti sa cititi aici .
Oricum, daca aveti drum , nu o ocoliti, este foarte frumoasa, iar daca nu aveti drum merita sa o includeti pe o lista cu " de vazut". De fapt , intreaga noastra tara merita sa fie vazuta, doar ca nu prea stim sa facem asta cunoscut.

Copyright © 2009 Jurnalul Anei, Bucuresti

Ana

Sa vorbim, ca sa vorbim...

Nu toate toapele ( a se citi "tzoape") spilcuite si ferchesuite,si slabe bat sunt "femei ingrijite"
Poti sa te "ingrijesti" oricat, poti sa te muti din fundu' Moldovei la Capitala, sau sa te dai cu o tona de parfum de la Ina Center, daca nu ai clasa, tot o toapa ramai.
Ce columbeanca nu are de toate? Si nu se "ingrijeste"? Dar tot o sholdoveanca parvenita este, nicidecum o doamna.
Poti chiar sa ai si 20 de kile peste greutatea normala ,daca nu esti o piticanie de un metru jumate cu fund cu tot si stii sa le porti ( precupetele pot sa fie scobitori,tot ce sunt ele raman :D )

Sa nu ma intelegeti gresit...nu pledez pentru nespalare sau necarcalire.
Evident ca trebuie sa fii un om curat, dar curat cu adevarat , nu unul care una zice si alta face, falsitatea e mai rea ca jegul, caci jegul se mai da jos, cu ailalta ramai pana dai coltu'

Clasa nu ti-o da nici mutatu' la capitala, nici afirmatia " vai, ce slaba sunt eu, si ce ma iubeste barbatu' din cauza asta", nici rimelul sau vopseaua folosite , indiferent de firma de unde le cumperi, clasa e ceva cu care te nasti. Si daca te nasti toapa, toapa ramai , indiferent de artificii.

Daca tu la Bata ( adica bunica, parca...in limbajul popular) foloseai cocean in loc de zewa, iar acu' uiti cum ii zice greblei...nu inseamna ca ai clasa sau ca esti o femeie ingrijita, ci doar ca tu iti permiti ceva de care cei din neamul tau nici nu au auzit, si asta te face sa nu-ti mai incapi in piele de fericire.

Pentru niste oameni normali, toate sunt normale, si nu epateaza cu nimic.

In fine, nu simt nevoia sa ma justific in fata nimanui, insa daca vor fi intrebari ,si eu am avut,in studentie, tentative de machiat (ceva finut, caci la o tzoapa si machiatul poate sa fie mascat...deh) ,insa nu am nevoie de artificial ca sa fiu o femeie ingrijita, si nu am imperfectiuni de ascuns sub farduri.
De vopsit m-am vopsit imediat dupa ce am terminat de zugravit aparatamentul pentru ca
albisem la propriu - aveam o mesa alba, slava Domnului ca nu a ramas asa si acum nu mai am nevoie nici de vopsit.( pana am reusit sa terminam apartamentul de zugravit , am schimbat 4 echipe de zugravi; a propos, zugravii sunt chiar ultima categorie sociala, nu exista ceva mai abject ca ei).

In concluzie, din ceva normal ( sa fii curat la propriu si la figurat) nu trebuie sa faci un titlu de glorie, este ceva normal, ceva ce este parte din fiinta ta, nu capeti cu bani pe drum.

Evident, poti sa fii manechin, dar daca atunci cand deschizi gura miroase a vulg, e degeaba, ramai la faza " vai ,ce frumos duc eu tava!" :))

Trebuie oricum sa fii frumos si ingrijit interior, iar asta se rasfrange si in exterior ca ceva firesc, si mai trebuie sa-ti mearga si mintea caci tineretea trece, frumusetea fizica se duce odata si odata, si ramai cu prostul si uratul in casa.

Ana
PS
Nu am zis cum ca as fi impotriva cosmeticelor, sau a ingrijirii,ma referam la faptul ca e ceva normal sa te ingrijesti si nu ceva cu care sa te lauzi; evident ca folosesc produse pentru igiena personala, in Bucuresti ,ca de altfel proababil peste tot,insa din fericire mai putin in orasele de provincie,trebuie musai sa folosesti demachiantul chiar daca nu te machiezi, sunt nori de praf si de impuritati, pe aici, apoi masca pentru hidratare, apa termala,crema de maini,lapte pt. corp etc. deci,va rog, cititi cu atentie ,am specificat ca nu pledez pentru murdarie si delasare,doar ziceam,repet ca nu mi se pare ceva iesit din comun si motiv de mandrie ci ceva absolut normal si parte din fiinta proprie.

Copyright © 2009 Jurnalul Anei, Bucuresti

Ana

Moaştele Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului - la Bucuresti

Moaştele Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, vor fi aduse miercuri la Bucureşti


În seara zilei de 29 aprilie 2009, vor fi aduse din Grecia la Bucureşti, spre închinare, moaştele Sfântului Grigorie Palama, teolog al Luminii harului ceresc, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc anul acesta 650 de ani.

Cinstitele moaşte vor putea fi venerate la Catedrala Patriarhală în zilele de 29 şi 30 aprilie şi în biserica-paraclis studenţesc „Sfântul Grigorie Palama” din incinta Universităţii Politehnice Bucureşti în dimineaţa zilei de 1 mai, iar apoi se vor afla la Galaţi, în perioada 1-4 mai 2009.

BIROUL DE PRESĂ AL ARHIEPISCOPIEI BUCUREŞTILOR

Ana

Chec din faina integrala

Aseara am avut chef de "ceva dulce"...si m-am cam saturat de napolitane si batoane dietetice, asa ca am incercat sa fac un chec.

Am folosit

• 7 oua ( mi-au parut ele cam multe, dar asa era cantitatea in reteta - pentru ca am adaptat o reteta pe care o faceam cand aveam voie sa mananc normal);
• 1 cana ulei;
• o jumatate cana fructoza ( pentru cei care pot manca fara restrictii 2 cani zahar);
• 3 cani faina;
• sare, esente, 1 lg de cacao- eu in loc de cacao ,desi aveam i-am pus deasupra ciocolata dietetica data pe razatoare).

Se freaca ouale cu fructoza- spuma, se toarna treptat uleiul, apoi faina si coaja de lamaie ( sau esentele - eu am pus esente, nu lamaie ). Se sareaza ( un varf de cutit ) si, pentru siguranta, se adauga praf de copt ( jumatate de pliculet)
Se toarna in trei forme ( unse cu ulei) speciale de chec si se coc aproximativ o ora ( depinde de cuptor, insa...)

[Facultativ:
Se opreste putin din compozitie si se amesteca f. bine cu cacao, apoi se toarna cate putin in fiecare forma. Se amesteca cu furculita si apoi se introduc in cuptor. Nu se deschide cuptorul 25- 30 de minute]

Copyright © 2009 Jurnalul Anei, Bucuresti

Pofta buna.

Ana

Diferenţele dintre bărbat şi femeie

Draga mea Caterina,
Se spune că niciodată n-ai să întâlneşti doi oameni la fel. Cei mai mulţi au, desigur, câte o pereche de ochi, un nas, un anumit număr de dinţi, cinci degete la fiecare mână şi multe alte puncte comune. Observaţia de mai sus este, însă, corectă, dacă ţinem seama de amănuntele fără de număr care, la un loc, constituie viaţa fiecărei persoane umane în parte.

Vei simţi şi mai bine cât de adevărată este, dacă ţii seama de faptul că niciodată doi oameni nu cresc şi nu sunt educaţi la fel. Mediul în care trăieşte fiecare este diferit. Aşa încât, chiar şi în cuplurile cele mai potrivite, se fac simţite trăsăturile caracteristice ale fiecăruia dintre cei doi soţi.

În plus, ereditatea face să se dezvolte într-un anume fel viaţa unuia şi în alt fel viaţa celuilalt dintre soţi.

Bineînţeles că diferenţele nu se opresc aici. Există unele diferenţe foarte clare între bărbat şi femeie care se fac simţite din prima clipă a însoţirii lor. Lumea în care bărbatul îşi desfăşoară activitatea îşi are epicentrul în afara casei. Dimpotrivă, cele mai importante griji ale femeii sunt legate adesea de casă şi de familie.

Tocmai din acest motiv bărbaţilor le vine uşor să înţeleagă viaţa într-un mod mai impersonal. Aproape toţi avem ex¬perienţa faptului că femeile se raportează la viaţă şi la tot ceea ce o alcătuieşte, într-un mod mult mai personal decât bărbaţii.

Nu s-au îngrijit să ne înveţe acest lucru la şcoală şi n-au făcut deloc bine. Cei dintre noi care au o strânsă colaborare şi cu bărbaţii şi cu femeile îşi dau seama că, în timp ce foarte repede se pot înţelege cu cea mai mare parte dintre bărbaţi - merg la cafea împreună şi se simt foarte bine -colaborarea cu femeile cere un instrumentar cu totul diferit. Mulţi neiniţiaţi (şi îţi vorbesc din experienţa mea amară) au dat greş tocmai pentru că nu şi-au dat seama de diferenţele despre care vorbim.

Fericirea într-o căsnicie depinde şi de capacitatea de a recunoaşte şi de a accepta aceste diferenţe fundamentale dintre bărbat şi femeie. Cei doi soţi pot ajunge până acolo încât să se bucure nespus de aceste diferenţe şi să le cultive pentru a contribui astfel la întregirea reciprocă a personalităţii lor.

Recunoaşterea aceasta te poate adeseori scăpa de reproşul amar referitor la faptul că soţul tău nu ţi-a împărtăşit imediat entuziasmul pentru perdelele noi din bucătărie, de exemplu, sau că nu s-a bucurat ca şi tine de primul dinţişor al copilului. Ar fi bine să-ţi aminteşti aceste diferenţe înnăscute şi atunci când el vine acasă foarte obosit şi se retrage în colţul lui preferat, taciturn şi ursuz. în clipa aceea eşti tentată să te gândeşti că starea lui are vreo legătură cu persoana ta, şi, de fapt, aceasta să nu aibă absolut nimic comun cu gândurile lui. Ceea ce tu interpretezi ca inconsecvenţă în comportamentul lui este posibil să se datoreze pur şi simplu diferenţei dintre firea bărbătească şi cea femeiască.

Să raportăm acum cele de mai sus la relaţia trupească dintre voi.

Pentru multe cupluri tinere relaţia trupească începe printr-o decepţie generală, pentru ca mai târziu să devină un factor care îndepărtează pe cei doi, unul de celălalt, iar, în final, să se ajungă a nu i se mai acorda nici o importanţă. Multe dintre căsniciile destrămate au ajuns în această situaţie pentru că soţul şi soţia nu au putut niciodată să privească în faţă acest adevăr simplu: că există destul de multe diferenţe biologice, absolut fireşti, între bărbat şi femeie.
Care sunt acestea?

Să analizăm două dintre cele mai însemnate:



1) Relaţia trupească are în general un sens mai profund pentru femeie decât pentru bărbat.

La o primă privire această observaţie poate să surprindă. Dar, în serviciul meu, foarte frecvent le aud pe femei spunând: “Se pare că singurul lucru pe care îl are soţul meu în minte este relaţia trupească. Cel mai mic gest de trandeţe din partea mea este receptat de el ca o provocare spre întâlnirea trupească. Aşa sunt toţi bărbaţii? Văd în orice, o trimitere la trup şi la relaţia trupească?”

Dacă analizezi cu atenţie aceste cuvinte, vei observa următorul lucru foarte important: "aparenta preocupare insistentă a bărbatului pentru relaţia trupească nu ne dovedeşte neapărat că aceasta are mai multă importanţă pentru bărbat decât pentru femeie. Se poate deovedi şi contrariul. Pornirea sa trupească este mai mult de suprafaţă, mecanică. A ta este, de obicei, mult mai profundă, ţine de întreaga ta personalitate. Bărbatul se aprinde mai uşor. În timp ce, la tine, această pornire vine din adâncurile lumii tale lăuntrice.

O foarte simpatică tânără soţie mi-a spus odată un lucru pe care aş vrea să ţi-l spun şi ţie. Făcea şi ea parte din acele soţii care nu mai ştiu ce să facă în faţa unei neostoite porniri trupeşti a bărbatului. Se pare că la fel de înspăimântătoare era şi stângăcia bărbatului atunci când se apropia de ea.

În discuţia pe care am avut-o cu ea am analizat problema diferenţelor dintre bărbat şi femeie. La un moment dat a constatat cu amărăciune: “Am crezut întotdeauna că relaţia trupească începe chiar de la micul dejun. Câteva cuvinte tandre, spuse la masă, pentru ca să înceapă ziua respectivă bine, înseamnă foarte mult. Apoi, la un moment dat, în timpul zilei, un telefon… Puţine cuvinte dulci pe care le-am fi schimbat când venea de la servici şi chiar puţin ajutor la spălatul vaselor… Apoi să fi stat de vorbă, după ce culcam copiii… aşa, un schimb lejer de idei. Să ne spunem fiecare cum ne-am petrecut ziua care tocmai se sfârşise. Câte o mică mângâiere din când în când… un sărut la momentul potrivit… Se pare însă că nu era bine aşa cum gândeam şi credeam eu… Eu credeam că o reuşită relaţie trupească trebuie să fie pregătită, să înceapă deci, la micul dejun, să prindă un pic de elan în timpul zilei şi să ajungă la împlinire seara”.

Tânăra soţie avea perfectă dreptate. Nici nu se putea mai multă. Această ordine de desfăşurare a lucrurilor este cea mai potrivită pentru femeie. Soţul care cunoaşte toate aceste adevăruri, şi care doreşte mult să audă muzica fermecătoare care răzbate din bătăile inimii soţiei sale, este un înţelept.

îţi doresc să găseşti în persoana lui Petre un asemenea soţ. Bărbaţii cu astfel de calităţi sunt rari. Este important de ştiut, însă, că ei pot deveni astfel, pot dobândi aceste calităţi, niciodată nu-i găsim dinainte formaţi….

Aici ajungem la cea de a doua diferenţă biologică pe care trebuie să o cunoşti.

2. Cei mai mulţi bărbaţi au nevoie de relaţia trupească mai frecvent decât femeile.

Acest subiect nu poate fi supus unor reguli universal valabile. Frecvenţa întâlnirilor trupeşti dintre cei doi soţi este o chestiune pe care o va regla fiecare cuplu în parte. Diferenţele de la cuplu la cuplu, pot fi foarte mari fără ca aceasta să însemne că unele cupluri sunt mai aproape de normalitate iar altele mai departe. Tocmai pentru că fiecare om este diferit de ceilalţi este firesc să difere şi fiecare cuplu de celelalte. Este, de asemenea, posibil ca şi în cadrul celei mai reuşite şi armonioase căsnicii, cei doi soţi să difere de la o zi la alta sau de la un an la altul. Ar fi cu totul deplasat să fixăm aceleaşi principii pentru toate cuplurile. Va trebui să ţii seama că, aproape în toate situaţiile, calitatea este întotdeauna mai importantă decât cantitatea.

Din discuţiile pe care le-am avut cu diferite cupluri, rezultă că frecvenţa relaţiei trupeşti preocupă mai mult pe bărbaţi decât pe femei, în timp ce femeile sunt mai interesate de modul în care aceasta se desfăşoară, de calitatea ei.

Dar, indiferent de frecvenţa acestei relaţii trupeşti, im¬portant este să ajungi la ea cu bucurie. învaţă să te relaxezi, să fii senină. Să nu te înspăimânte perspectiva unei relaţii trupeşti cu soţul tău. Cele mai multe soţii care se plâng că această relaţie trupească le oboseşte vor afla cauza oboselii în propria lor minte. Există desigur şi excepţii de la regulă, de aceea, dacă există situaţii concrete care deranjează, ele trebuie analizate cu răbdare. Există soţii care se plâng de indiferenţa soţilor lor. Indiferenţa nu este o stare firească, de aceea are nevoie de o abordare corectă din partea soţilor şi chiar a specialiştilor, înainte ca ea să devină o problemă gravă.

Sunt situaţii în care soţul va fi atât de obosit din cauza treburilor sale, încât nu mai are timp şi nici chef să se gândească la relaţia trupească. Dacă se va întâmpla aşa ceva şi cu soţui tău, nu te îngrijora şi nici nu te gândi că are vreo legătură directă cu persoana ta. învaţă să ghiceşti dispoziţia lui şi cu multă înţelepciune să spui “nu” de dragul lui. Mai ales atunci când oboseala, datorată multelor lui preocupări, este evidentă. învaţă-te., în astfel de situaţii, să-ţi înfrânezi şi propriile tale dispoziţii. într-o căsnicie este foarte folositor să cântăreşti sentimentele de moment prin prisma celor mai îndepărtate momente de tandreţe şi iubire, precum şi a timpului şi a eforturilor de care acestea au nevoie.

Singura regulă de la care nu există excepţie este următoarea: vei face dovada înţelepciunii voastre dacă vei vedea în fiecare întâlnire trupească încă un prilej de a face fericit pe soţul tău. Soţii iubitori se obişnuiesc să se bucure mult aducând bucurie soţului sau soţiei lor, învaţă să fie cu adevărat fericiţi făcând fericit pe soţul sau soţia lor.

Şi altceva: din experienţa mea de consilier în problemele cuplului, nu rezultă că ambii soţi au nevoie de aceleaşi rezultate de fiecare dată. Circulă teoria conform căreia soţia trebuie să se bucure de împlinirea relaţiei trupeşti de fiecare dată când aceasta are loc. După părerea mea ceva nu este în regulă cu această teorie. Pur şi simplu pentru că nu este şi nu poate fi valabilă!

Multe soţii mi-au mărturisit că se bucură să răspundă dorinţelor soţului lor, chiar şi atunci când ele nu speră să ajungă la împlinirea proprie în relaţia trupească.

Cred că situaţia multor căsnicii s-ar îmbunătăţi simţitor dacă cei doi soţi ar accepta acest adevăr simplu. Mulţi dintre soţi, care nu sunt bine informaţi în aceste probleme, ajung adesea la deznădejde datorită faptului că nu reuşesc, de fiecare dată, să determine realizarea împlinirii soţiei în relaţia trupească. O astfel de mentalitate se datorează mai curând unei atitudini orgolioase a bărbatului. El urmăreşte, de fapt, nişte obiective care sunt conforme numai cu ambiţiile lui nerealiste. De aceea se întâmplă, adeseori, să nu poată ajunge la împlinirea lor.

Soţia este aceea care hotărăşte când trebuie să ajungă la împlinirea acestei relaţii în ceea ce o priveşte, şi nu soţul. Este o problemă care ţine de opţiunea ei. Tânărul soţ are nevoie de multă maturitate pentru a înţelege că nu poate să-şi transforme soţia în făptura pătimaşă, pe care şi-o imagina probabil în anii adolescenţei, sau despre care a citit în vreo publicaţie ieftină sau a auzit povestindu-se în locuri retrase de la colegii lui de şcoală.

Trebuie să ne comportăm cu femeia aşa cum este ea cu adevărat. Îl vei ajuta pe soţul tău să înţeleagă acest lucru, numai atunci când îl vei convinge că, de multe ori, pentru tine, bucuria relaţiei trupeşti constă în a-l face pe el să se bucure, în a-l vedea pe el mulţumit. Cu alte cuvinte, să ai dispoziţia sufletească de a te apropia de el, chiar şi atunci când trupul tău nu împărtăşeşte pe deplin dorinţa lui trupească.

Desigur, acest lucru nu trebuie să devină o regulă. De multe ori soţul se simte mult mai bucuros când soţia lui participă şi îi împărtăşeşte, în egală măsură bucuria întâlnirii trupeşti.

Aşa cum am spus deja, de obicei, iniţiativa relaţiei trupeşti aparţine soţului. Asta nu înseamnă că soţia nu poate şi ea, din când în când, să dorească şi să aibă iniţiativa întâlnirii trupeşti, în momente absolut deosebite, pe care ea singură le va alege. în alte situaţii, pornirea aceasta spre întâlnirea trupească, poate veni de la amândoi soţii odată.

Acest subiect este, într-adevăr, foarte delicat şi trebuie să-l trataţi cu multă atenţie, dar şi cu mult interes, aşa încât să puteţi ajunge amândoi la o bună înţelegere a lui.

Puţin mai sus am amintit, în treacăt, de o problemă asupra căreia doresc să mă opresc un pic mai mult. Este vorba de proasta informare a noastră asupra acestui subiect în anii adolescenţei. Nu ar fi rău să discuţi cu soţul tău despre toate lucrurile pe care le-aţi aflat amândoi, în adoles¬cenţă, despre relaţia trupească dintre soţ şi soţie. Din nefericire, chiar şi astăzi, puţini dintre părinţi găsesc modalitatea cea mai potrivită de a prezenta copiilor aceste aspecte intime din viaţa lor. Mulţi dintre băieţi au dobândit ceea ce ştiu despre relaţia trupească din cunoştinţele fragmentare şi superficiale ale colegilor lor. Multe fete au crescut fără să primească vreo informaţie în legătură cu această temă. Altele au rămas cu concluziile pe care le-au tras din experienţa mamelor lor, a căror mentalitate despre genul feminin, şi despre relaţia trupească dintre soţ şi soţie consta în convingerea că “aceasta este soarta femeii: chinul!” De aceea, cred că schimbarea sau înnoirea informaţiilor vechi, pe care le aveaţi voi despre această temă vă va face amândorura bine. Fetele speriate şi băieţii obosiţi au fost aşa de la început… într-o oarecare măsură, toţi devenim ceea ce suntem datorită bagajelor agonisite pe cale. Iată un motiv în plus, pentru care delicateţea şi atenţia deosebită trebuie să fie pe ordinea de zi la începutul vieţii de familie; şi un indiciu evident că înţelegerea legăturii trupeşti ca un lucru profund, tainic, este şi ea foarte corectă.

Încă un lucru pe care doi soţi inteligenţi, cu viaţă normală, trebuie să nu-l uite. Soţiile isteţe nu acceptă ideea unui program în ceea ce priveşte relaţia trupească. Nu trebuie să stabileşti timpul, locul, frecvenţa, condiţiile, etc… Vom mai vorbi despre toate acestea. Deocamdată, să aruncăm o privire asupra următorului aspect: Am cunoscut mulţi soţi care erau ispitiţi să caute împlinirea dorinţei trupeşti în afara căsniciei proprii, şi acest lucru datorită faptului că soţiile lor insistau să impună ele regulile şi condiţiile privitoare la legătura trupească.

Ia aminte la un semnal care prevesteşte moartea armoniei voastre trupeşti. Este semnalul de alarmă care se declanşează de fiecare dată când soţia foloseşte relaţia trupească ca răsplată pentru purtarea bună a soţului ei. De fiecare dată când îl va răsplăti în acest fel, să afle că deschide câte puţin uşa unei alte femei, care îi va oferi soţului său dragoste nu ca răsplată, ci pur şi simplu “din dragoste.”

Adevărul este că nici “dragostea cumpărată”, dar nici “dragostea clandestină”, nu aduc satisfacţii depline. Nu este posibil, de fapt. Din moment ce relaţia trupească este ceva sfânt, şi are nevoie de armonia dintre cei doi soţi, care într-adevăr doresc, şi unul şi altul, împlinirea şi fericirea celuilalt, surogatele de orice fel nu aduc, în ultimă instanţă nici un fel de mulţumire. Mulţi ajung însă la compromis şi de cele mai multe ori chiar soţia, pe care ar dori să o iubească în adevăratul sens al cuvântului, este cea care îi împinge spre compromis.

Este un lucru foarte important acesta! Sper să nu te fi plictisit cu repetarea refrenului conform căruia desăvârşirea în căsnicie este lucrarea de o viaţă a celor doi soţi, care contribuie fiecare cu ce are mai bun.

Căsnicia împlinită cere multă pricepere şi multă răbdare, care nu se dobândesc prin completarea unui orar sau a unui program. Pornirea trupească aparţine, desigur, in¬stinctelor umane, dar nu este un fenomen “natural” în sensul simptomatic, egocentric şi adesea violent cum apare la animale.

Bărbaţii - să mă ierte că o spun - seamănă mai mult cu ceea ce se întâmplă la necuvântătoare, în sensul că sunt mai pregătiţi să răspundă instinctului decât femeile. Mulţi tineri aduc cu ei, în căsniciile lor, complexele presiunilor şi decepţiilor acumulate în anii copilăriei…. Trebuie să vă acordaţi timp, să aveţi răbdare. Petre are multe posibilităţi ca, în timp, să devină cel mai bun soţ. Este nevoie de timp să vă acomodaţi unul cu altul. Trebuie, însă, să vă curăţiţi mintea şi afectivitatea voastră de eventualele experienţe sau cunoştinţe din trecut.
înainte de a veni un copilaş, voi doi trebuie să vă acomodaţi bine unul cu celălalt, pentru ca după aceea să vă puteţi acomoda cu un al treilea membru al familiei.

Dacă bebeluşul vine repede, să-l primiţi, desigur, cu multă dragoste, şi să faceţi pentru el tot ceea ce puteţi cu puterile voastre. Trebuie să ştiţi, însă, că bebeluşul va avea un tată bun şi o mamă bună, dacă voi doi veţi cheltui cât mai mult timp pentru a vă cunoaşte reciproc, fără să vă certaţi - dacă se poate - o perioadă cât mai lungă de timp.

Tu ai iubit întotdeauna copiii şi sunt sigur că vei fi o mamă minunată. Dar, îţi amintesc un lucru: soţul tău are nevoie de relaţia vostră trupească când ţie poate nici nu-ţi trece prin cap. Convinge-l că-l iubeşti atât de mult, încât eşti gata să împărţi cu el bucuria întâlnirii trupeşti pur şi simplu pentru că el doreşte acest lucru.

Mai am o “fericire” pentru tine. Să o numim “fericirea căsniciei mereu fierbinţi”: fericită este soţia care poate să se bucure de bărbăţia soţului ei cu adevărată mărinimie şi care caută nu atât să fie iubită cât să iubească.
Cu deplină încredinţare în ceea ce vă priveşte,
Tata

din “Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite”


Ana

Pateuri cu carne sau cu branza

Hmm, s-ar zice ca am devenit blog culinar...Nici vorba,mai ales ca nu as putea sa am aceste pretentii jamais...voi ati vazut ce maini au fetele cu bloguri culinare? Minuni de maini,si la cum arata mancarica si la ce talent au la poze...

Doar ca azi mi-am facut de lucru... Cum altfel daca nu schimband templetu' si culorile :D ca prea mi-au asasinat creierii astia cu cutremurele lor, toata lumea numa' de asta vorbeste.( si mie imi e teama rau de tot, dar bravez )

Trebuia sa ma preocupe ceva care sa nu imi solicite creierasii ( de altfel obositi dupa o noapte alba - tot din cauza de cutremur- si numai asta am putut face, desi aveam de verificat cateva capitole din lucarea pe care va trebui sa o depun in doar cateva luni... of, Doamne!)
Si cum pentru Sf Sarbatori trecute am avut si pateuri,si nu publicasem inca postarea, iaca o postez acum.

Pentru ambele soiuri de pateuri folosesc aluat fraged frantuzesc cumparat de la Kaufland.
Pentru pateurile cu carne am folosit:

• carne tocata de porc si vita;
• sare;
• piper;
• un ou;
• apa

Intre doua straturi de foietaj se pune compozitia ,in tava aragazului, si se taie pateurile inainte de coacere.


Pentru cele cu branza ne trebuie:

• telemea de vaca ( faramitata)
• un ou.

Intre doua straturi de foietaj se pune compozitia, in tava aragazului, si se taie pateurile inainte de coacere.



Pofta buna!
Ana

Cutremurul

Din seara aceasta, pe mine m-a speriat. Nu stiu cum s-a simtit la voi,la noi a fost groaznic caci mie mi se parea ca nu se mai termina,si sunt prieteni care mi-au zis ca au fost doua,inainte de cel maricel ,se pare ca a mai fost unul mai mic.
Voi pune din nou articolul cu salvarea in caz de cutremur,ca sa mai citim...
Mie ce mi se pare ciudat e ca oficialii ne spun ca e ceva normal,ca nu a avut decat 5 grade/ richter dar telefoanele sunt moarte. si pe fix si pe mobil tare greu si dupa zeci deminute am putut sa imi sun rudele cele mai dragi.
La voi cum a fost,cum s-a simtit?
Domnul si Maicuta lui sa ne aiba in paza Lor!

Salvare in caz de cutremur:
Cititi si transmiteti mai departe - v-ar putea salva viata voua si celor dragi!!!
Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vietii", editat de Larry Linn.

Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de cutremur.
M-am tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptand dezastrele simultane.

In 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, "Universitatea din Istambul", Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific.
Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini s-au "aplecat si acoperit" si 10 manechini i-am folosit in metoda de supravietuire "triunghiul vietii". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, in care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu "aplecat si ascuns". Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vietii". Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut in USA , Canada si America Latina, pe programul TV RealTV.

Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City , in timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vietii". Cu cat obiectul e mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul) si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

Data viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati "triunghiurile" pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii in caz de cutremur.
Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia personala: "Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo . Cand aveam 11 ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am supravietuit in "triunghiul vietii", care a existat langa motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al "tiunghiului vietii". Prietenii mei sunt exemplul "aplecat si acoperit".

DOUGG COPP sfatuieste:

1) Oricine care pur si simplu "se apleaca si se acopera" cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt intotdeauna zdrobiti.

2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el.

3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton.

4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur.

5) Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa , atunci intinde-te jos si ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.

6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi omorat.

7) Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc in continuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.

8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil - este mult mai bine sa fi langa exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat in interiorul vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.

10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie.

Acest material l-am primit pe messenger de la un bun prieten.

Expozitia Kosovo si Metohia in Lacrimi la Bucuresti

Editura PREDANIA şi ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA vă fac cunoscută deschiderea expoziţiei de fotografii a artistului Milinko Stefanovici, intitulată Kosovo şi Metohia în lacrimi, expoziţie găzduită de Ordinul Arhitecţilor din România la Bucureşti în str. Verona nr. 19 (zona Cinema Patria, în spatele Librăriei Cărtureşti), accesibilă publicului larg din data de 14 aprilie până la 30 aprilie 2009.

Expoziţia propusă publicului bucureştean este, mai precis, un reportaj realizat sub forma unui jurnal fotografic, în vara anului 1999, perioadă în care Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo şi Metohia, iar forţele NATO şi formaţiunile paramilitare albaneze au preluat controlul asupra regiunii.

Milinko Stefanovici, renumit artist fotograf sârb, a fost martorul represaliilor împotriva locuitorilor de altă etnie decât cea albaneză, locuitori lipsiţi de apărare, prilej cu care a realizat o serie de fotografii zguduitoare şi purtătoare ale unui mesaj de excepţie. În egală măsură, artistul se vădeşte profund preocupat şi de despre cutremurătoarea soartă a bisericilor ortodoxe din provincia sârbă Kosovo şi Metohia.

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Serbia, MILINKO STEFANOVICI este apreciat ca fiind unul din cei mari artişti fotografi din toate timpurile de pe teritoriul fostei Republici Federale Iugoslavia.

Născut la 12 martie 1947, în Kostainik, lângă Krupani, Serbia, deţinător al titlului de Maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia, MILINKO STEFANOVICI a participat la numeroase expoziţii naţionale şi internaţionale, obţinând o serie de premii şi distincţii. În anii 1980 era cunoscut îndeosebi pentru genul de fotografie „Life”, iar începând cu anii 90 se orientează spre teme din spaţiul duhovnicesc şi cel al tradiţiei.

Redactor, editor şi pedagog, are o mare influenţă asupra tinerei generaţii de profesionişti ce îşi desfăşoară activitatea în domeniile jurnalistic şi editorial, dar şi în cadrul unor grupări artistice, mai ales datorită abordării sale culturale ce îmbină într-o manieră specifică spiritul tradiţionalul cu cel modern.

EDITURA PREDANIA

http://www.predania.ro/noutati.html
http://www.rastko.org.yu/fotografija/milinko
http://www.rastko.org.yu/kosovo/delo/11587
http://www.rastko.org.yu/kosovo/crucified

sursa

Un buchet...

Care mi-a inseninat ziua asta obositoare :)
Stiai ca imi place liliacul...multumesc, multumesc, multumesc :)

Copyright © 2009 Jurnalul Anei, Bucuresti

Ana

Mai intai anafora sau aghiazma?

Astazi, probabil si din cauza sarbatorii care a fost, cineva,stiindu-ma mai "bisericoasa" ( termenul cineva-ului :D ) m-a intrebat: "-Bine,bine si ce iau mai intai? anafora sau aghiazma?"
Raspunsul meu a fost : "- Aghiasma se ia inainte de anafora"
Si am si gasit aici ceva care cred ca lamureste deplin.

Ce inseamna cuvantul "Aghiasma" (Aiasma)?
Cuvantul este grecesc (aghios) si inseamna Sfintire. La noi, prin aghiasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru Sfintirea ei.

De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?

De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna luminare, sau slujba luminilor, pentru ca la inceput se intelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.

Cand se savarseste Sfintirea cea mica a apei?

In biserica, de regula la fiecare zi intai a lunii, iar in case, oricand cer credinciosii, mai ales in zilele de miercuri si vineri dimineata. Cand preotii, potrivit hotararilor Sf. Sinod merg sa boteze casele credinciosilor, acestia sunt datori sa-i primeasca pe preoti cu bucurie si cu dragoste, deoarece preotii aduc binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu asupra casei si a familiei lor, prin apa sfintita cu care-i stropesc.

Care sunt roadele si folosul acestei slujbe?

Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asisderea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia Sfintirii si rugaciunea marturisesc. Ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele folos al lor" 562 (Molitfelnicul, Povatuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).

Dar Sfintirea cea mare a apei cand se face?

La Boboteaza, atat in ajun, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cantand troparul Botezului: "In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne...", cat si in insasi ziua Bobotezei, dupa Sfanta Liturghie, rand se sfinteste apa pe care o iau crestinii pe la casele lor pentru tot anul.

De ce se spune "Sfintirea cea mare a apei"?

Pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind Sfintita printr-o indoita chemare a Sf. Duh in cursul rugaciunii de sfintire, iar Sfintirea are loc in insasi ziua in care Mantuitorul a sfintit apele, botezandu-Se in Iordan. De aceea si slujba Aghiasmei mari este mai lunga si mai sarbatoreasca decat a Aghiasmei mici, iar cantarile si rugaciunile ei pomenesc si preaslavesc indeosebi Botezul Domnului in Iordan.

Ce putere are apa sfintita de la Boboteaza si cum o folosim?

Aghiasma Mare, adica apa Sfintita de la Boboteaza, are, intr-o masura cu mult mai mare, puterea sfintitoare si tamaduitoare, precum si darurile minunate, pe care am spus ca le are Aghiasma mica. De aceea, ea se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane tot asa de proaspata, de curata si placuta la gust ca si cand ar fi atunci scoasa din izvor. O parte din ea se pastreaza in biserica, intr-un vas anume, numit si aghiasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii). Cu aceasta apa sfintita se stropesc persoanele si lucrurile care trebuie exorcizate, curatite sau sfintite. Se intrebuinteaza, de pilda: la botezul copiilor, la rugaciunea pentru durerea de cap, la randuiala de curatire a fantanii spurcate, la binecuvantarea inceperii semanaturilor, la vasul cel spurcat, la Tarinele (holdele), viile si gradinile bantuite de lacuste si gandaci, la Sfintirea crucii si a troitei, a clopotului, a vaselor si vesmintelor bisericesti s.a.

Aghiasma Mare se foloseste de asemenea la Sfintirea bisericii si a antimiselor, a Sfantului Mir si a altora.

Fiecare crestin sau fiecare casa trebuie sa ia din Aghiazma de la Boboteaza si sa o pastreze intr-un vas curat si la loc de cinste. Se gusta dintr-insa pe nemancate si cu multa cuviinta in zilele de ajunare si de post, sau in zilele de sarbatori mari, dupa ce venim de la biserica, mai ales cand nu ne impartasim. Se obisnuieste ca credinciosii sa bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile in sir, incepand din ajunul Bobotezei, pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie. Dupa aceea, ea se poate lua numai dupa Spovedanie, indeosebi cei opriti de la impartasire se pot mangaia luand aghiasma si apoi anafora. Cand ne impartasim, Aghiasma se ia dupa impartasire, fiind mai mica decat Sfanta impartasanie, iar cand luam numai anafora, Aghiasma se ia inainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.

Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea si gradina, vitele si chiar ogoarele si livezile noastre, pentru a le feri de rele. In caz de boala, putem, de asemenea, sa gustam din ea cu credinta. Caci apa aceasta, avand intr-insa darul si puterea dumnezeiasca a Sfantului Duh, a facut adesea multe minuni, insanatosind bolnavi, tamaduind rani, aparand de rele, de necazuri si de primejdii.


Aghiasma mare – originea, vechimea si rolul ei în viata crestinilor

În fiecare an, la data de 6 ianuarie, Biserica noastra Ortodoxa Româna, praznuieste botezul Domnului nostru Iisus Hristos, în râul Iordanului , de Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul.

În aceasta zi , în toate bisericile, se savârseste sfintirea aghiasmei mari , care este cea mai de seama ierurgie, dintre ierurgiile privitoare la lucruri.

Apa a fost considerata totdeauna ca fiind una dintre cele patru stihii sau elemente constitutive primordiale ale cosmosului (apa, pamântul, aerul si focul) si este, totodata, elementul natural cel mai util si cel mai folosit în viata casnica si gospodareasca a omului, dupa cum spunea Parintele Profesor Doctor Ene Braniste.

Cuvântul grecesc agheasma (popular aiazma ) însemneaza sfintire si este de doua feluri: mare si mica. Agheasma mare se savârseste o singura data pe an (la Boboteaza), iar cea mica, la mai multe ocazii sau date, din cursul anului bisericesc.

Agheasma mare se savârseste la Boboteaza, în amintirea botezarii Domnului, de catre Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul, în râul Iordanului si se savârseste, atât în ajunul Bobotezei, când se sfinteste apa, cu care preotii boteaza casele, cât si în însasi ziua Bobotezei, când se sfinteste aghiasma, pe care credinciosii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.

Este numita Agheasma mare, pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind sfintita, printr-o dubla epicleza, iar sfintirea are loc în însasi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfintit apele, prin botezul Sau în apa Iordanului. Slujba Agheasmei mari este mai dezvoltata si mai solemna ca la Agheasma mica, iar cântarile si rugaciunile din cursul ei, pomenesc si proslavesc îndeosebi botezul Domnului în apele Iordanului.

În ziua ajunului Bobotezei, sfintirea apei se face de obicei chiar în biserica (în pronaos), dimineata, dupa Utrenie, cu mai putina solemnitate, fiindca, dupa unii, acum, ea, aminteste de botezul cu care boteza Sfântul Ioan Botezatorul în pustiul Iordanului; iar, în ziua Bobotezei, ea se face dupa Sfânta Liturghie, în biserica sau în fata bisericii aminteste de însusi botezul Mântuitorului în apele Iordanului; de aceea, se face de obicei în chip mai solemn, prin iesirea afara din biserica.

Originea si vechimea . Parintele Profesor Doctor Ene Braniste spunea, ca sfintirea apei de la Boboteaza era legata de botezul catehumenilor, care se savârsea în ajunul praznicului, seara (pâna târziu noapte) si pentru care se sfintea apa necesara de botez. Ulterior, desfiintându-se catehumenatul si generalizându-se pedobaptismul, s-a pastrat sfintirea apei, legata ce praznic, ea capatând alta semnificatie. Precum accentueaza arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în ziua Bobotezei, se face nu numai reînnoirea botezului Domnului si a harului botezului primit de fiecare dintre noi. Teodor Lectorul pune pe seama patriarhului monofizit Petru Fullo al Antiohiei (sec. V) hotarârea de a se savârsi sfintirea apei în ajunul Bobotezei, seara. În secolul VI, unul dintre pelerinii apuseni la Locurile Sfinte (Antonim din Piacenza) descrie, cum se facea pe atunci „botezul” la apele Iordanului, în dimineata marelui praznic.

Originea slujbei Agheasmei mari este, Ierusalimul , unde se pastra amintirea puternica a botezului Mântuitorului, prin mâna Înainte-Mergatorului Ioan Botezatorul, în apele Iordanului si de aici, ea s-a raspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol si în Asia Mica. De aceea, rânduiala de azi a slujbei Agheasmei mari e atribuita de traditie, în întregime, Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimul (+638), caruia i se atribuie troparele ce se cânta la începutul slujbei, cât si frumoasa rugaciune pentru sfintirea apei. Aceasta slujba se afla, în diverse variante foarte asemanatoare între ele, în riturile liturgice ale tuturor Bisericilor orientale necalcedoniene (la armeni, la copti, etiopieni, sirienii iacobiti), si a influentat, într-o mare masura, chiar ritualul corespunzator din ritul liturgic roman (catolic).

În ceea ce priveste efectele Agheasmei mari , asupra vietii crestinilor, ni-l arata însasi rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei mari si al rugaciunii de sfintire (dupa epicleza), unde preotul se roaga: „Si-i da ei harul izbavirii si binecuvântarea Iordanului. Fa-o pe dânsa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere îngereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-însa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta…”.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin atingerea Sa de apa Iordanului în care S-a botezat, a sfintit nu numai pe apa râului Iordan, ci însasi firea apelor în general , a apelor de pretutindeni, facând din ele un factor de purificare si de sfintire , prin energia divina introdusa în apa Iordanului, precum cântam în troparul din rânduiala slujbei: „Astazi firea apelor se sfinteste…”. De aceea, apa sfintita la Boboteaza poseda, într-o masura mult mai mare, darurile si puterea tamaduitoare si sfintitoare a Agheasmei mici.

De aceea, Agheasma mare se pastreaza nestricata vreme îndelungata, ramânând tot asa de proaspata, de curata si de buna la gust, ca si atunci când a fost scoasa din izvor, fapt pe care îl remarca, din vechime, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti, precum Sfântul Ioan Gura de Aur, în „Omilia XXIV”, despre Botezul Domnului. O parte din ea se pastreaza în biserica, într-un vas anume, numit vasul de agheasma, sau agheasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii).

Întrebuintarea si pastrarea Aghiasmei mari în casele crestinilor . Agheasma se pastreaza la loc de cinste, în vase (sticle) curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Credinciosii gusta dintr-însa pe nemâncate, în zilele de post si ajunare sau la sarbatori mari fie înainte, fie dupa biserica. Se obisnuieste (mai ales în Moldova) sa se guste dintr-însa timp de opt zile în sir, mai ales de la ajunul Bobotezei, pâna la odovania praznicului, adica pâna la 13 ianuarie inclusiv, îndeosebi cei opriti de la împartasire se pot mângâia luând agheasma si apoi anafura (când ne împartasim, agheasma se ia dupa împartasanie, iar când luam numai anafura, agheasma se ia înainte de anafura, pentru ca anafura este binecuvântata pe când aghiasma este sfintita).

Uneori se stropesc cu agheasma casele si lucrurile dintr-însele, curtile, viile si anumite obiecte din uzul pietatii particulare (cruciulite, iconite ). În caz de boala, bolnavii gusta agheasma sau se stropesc cu ea partile bolnave ale trupului, spre a ajuta tamaduire.

Daca prisoseste sau s-a învechit, nu trebuie aruncata oriunde, ci sa o varsam în loc neumblat si curat, pentru a nu fi pângarita.

Atât Agheasma mare, precum si cea mica, este împreunata cu obiceiul „mersului cu botezul”. Peste tot în ajunul Bobotezei, iar în unele parti înca de doua sau trei ori pe an (la înaltarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului Tamaduirii si, pe alocuri, la 1 august sau înainte de 14 septembrie), preotii merg cu botezul, stropind casele si pe credinciosi cu agheasma si cântând troparul: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…” (la Boboteaza) sau „Mântuieste, Doamne, poporul Tau…” (în celelalte ocazii).

Sa ne curatim si noi sufletele, participând la minunea sfintirii firii apelor si gustând din Aghiasma cea mare, ce se savârseste în fiecare biserica ortodoxa, la data de 6 ianuarie, caci numai asa vom putea retrai, sarbatoarea botezului Domnului nostru Iisus Hristos, de catre Sfântul Proroc Ioan Botezatorul, în râul Iordan.
Ana

Din nou pizza

• faina integrala
• castraveti murati
• felii de carnaciori
• feliute de mozzarela
• parmezan ras
• ulei, sare, apa, drojdie
• ketchup
  

Tarnosirea unei biserici

Vazusem afisul pus pe gardul Bisericii cu catva timp in urma,dar am uitat sa trec sa vad ce scrie...
Si azi cand ajung la servici ,imi spune o colega: "Stii ca azi e tarnosirea,sper"
Ce tarnosire,unde?
La biserica de la Unitate ( Unitatea Militara de la 13 septembrie)
Ei bine, nu stiam,dar pana mi-am terminat serviciul am stat ca pe ace ca sa merg,si ,Slava lui Dumnezeu,am reusit, am venit cu cateva minute in urma,am si cateva poze facute pe fuga...

Biserica este superba,are si Sfinte Moaste.
Am stat cam o ora, o ora jumatate la rand, si ma simt minunat ca am reusit sa ajung.
Puteti sa mergeti si voi,caci si maine toata ziua ( dupa Liturghie) se va trece prin Sfantul Altar !
In timp ce stateam la rand, niste tineri ne-au impartit brosuri interesante:








Si acuma pozele cu Biserica cea noua :)

Copyright © 2009 Jurnalul Anei, Bucuresti

Are hramul Sf Gheorghe!
Daca vreti sa mai vedeti poze am mai pus si aici
Doamne,Slava Tie pentru toate!!!
Ana

Spaghetti integrale cu sunca de Praga

Am gasit la Cora spaghetti integrale



E adevarat ca sunt mult mai scumpe decat cele "normale" ( aproape 10 lei am dat pe cutie) insa merita, in primul rand ca ingrasa mai putin si apoi sunt mult mai bune, sunt delicioase chiar.

Ce am folosit:

• o jumatate de pachet de spaghetti;
• telemea bulgareasca de vaca;
• sunca de Praga;
• busuioc;
• ulei;
• usturoi;
• ketchup picant;
• parmezan
• cateva fire de ceapa verde;

Copyright © 2009 Jurnalul Anei, Bucuresti

Pofta buna!

Ana