Când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă – Arsenie Boca
miercuri, 31 august 2011
{ Ghiveci sarbesc }
O mancare de legume, foarte buna, a carei reteta am gasit-o in Libertatea pentru femei ( cea cu cartea aparuta luni).
Ca ingrediente reteta presupune:
-4 dovlecei ( eu am pus doar 2);
-6 cartofi ( eu am pus 3);
-cateva rosii;
-o capatana de usturoi;
-o legatura de patrunjel;
-ulei de masline, sare si piper.
Mai intai dam prin presa usturoiul si apoi il punem in tigaie cu un pic de ulei de masline si il perpelim putin, nu mult caci se ard.
Cartofii si dovleceii se taie cuburi si se pun intr-o cratita si se lasa sa se gateasca "in suc propriu" spune reteta, dar cum acestia taiati de mine nu prea aveau suc propriu, nu stiu de ce, le-am pus o lingura de ulei...
Separat se oparesc rosiile in apa clocotita si apoi se decojesc.
La final se pun in cratita, pe langa cartofi si dovlecei, rosiile si usturoiul, dam cratita la cuptor pentru 1 ora ( depinde de cuptorul fiecaruia) dupa ce asezonam mancarea.
La jumatatea timpului se adauga si o parte din legatura de patrunjel- tocat, iar restul de patrunjel se adauga in momentul servirii ghiveciului.
Pofta buna!
Ana
marți, 30 august 2011
{ Today I Love... }
Greblele si lopetile mele :)) Daaa, imi plac mult! Si uitati o mica parte din cate am strans :D
Va spuneam ca m-am apucat de o curatenie foarte amanuntita... a venit si randul biroului.
Mi-am zis cu mare hotarare ca nu mai pastrez decat pixurile si stilourile care "merg" (caci nu mai stau eu sa cumpar pasta de rezerva pentru nu stiu ce pix mai fistichiu)
Ei bine,doar cateva "nu merg", si tot zeeci de pixuri am pe birou dar si in sertar caci in afara de aceste boluri mai am inca 3 penare pline :))
Deh, fiecare cu greblele lui,cum spune mami :)))
Recunosc, aceasta este doar una din "maniile" mele, probabil si din cauza ca,eleva fiind ,pe vremea impuscatului, noi nu aveam acces la tot felul de rechizite, cei mai maricei dintre cititorii mei,stiu la ce ma refer!
Voi ce manii aveti? ( a se citi hobby )
Ana
luni, 29 august 2011
{ Bread for the Journey }
din „Maica TEOSEMNI ucenica Părintelui Pofirie”
„Crezul, în biserică, trebuie spus în același glas, de toți, deoarece este mărturisirea credinței noastre și trebuie să participăm cu toții la ea....este bine să se audă glasul mărturisirii noastre pe pământ, precum și glasul rugăciunii noastre, atunci când spunem la fel, împreună, Tatăl Nostru. Dumnezeu are puterea să ducă acest glas în toate laturile pământului, să vorbească sufletelor oamenilor ce se găsesc la mii de km distanță de noi. De aceea, să spunem cu multă dăruire Crezul și Tatăl Nostru, într-un singur glas.”
Milostenia...
„...noi putem arăta milostenia, chiar dacă nu există bani sau săraci, slujindu-le celor din jurul nostru, împărțind cu cei din jur ceva bun pe care îl avem, dăruind celor de lângă noi ceva de care știm că are mai mare nevoie decât noi, spunând un cuvânt bun cuiva care este trist, dăruind rugăciunea noastră. Milostenia aceasta este mai importantă, mai înaltă, deoarece se face în mod dezinteresat, este independentă. Banii la un moment dat se termină. Milostenia inimii însă izvorăște din dragostea lui Hristos și nu se termină niciodată.”
Să cerem iertare...
„În slujba Dumnezeieștii Împărtășiri citim :„ Și înainte de a te împărtăși, mergi și te împacă cu cei ce ți-au greșit.” Asta înseamnă că, pentru a ne împărtăsi, trebuie să cerem noi iertare de la cei ce ne-au greșit. Noi așteptăm,considerând corect și drept, să vină ceilalți să-și ceară iertare, cei ce ne-au greșit. Dar aici spune, din potrivă, să cerem iertare de la cei ce ne-au greșit. Asta are un înțeles aparte.Dacă cineva mă mâhnește, este firesc să se nască în inima mea antipatie pentru el și o oarecare nemulțumire și reproș pentru comportamentul său față de mine. Aceste două însă, antipatia și reproșul, îndepărtează Dumnezeiasca Împărtășire. Pentru a mă împărtăși, trebuie să fiu bucuros și să simt în inima mea compasiune pentru toți. Astfel se explică ceea ce zice Sfântul Simeon Noul Teolog:„Nu doar să cer iertare de la cei care i-am întristat și i-am supărat eu, ci să mă apropii cu compasiune și înțelegere de cei ce m-au supărat pe mine. Altfel, nu mă pot împărtăși.”
„Împotriva fiecărui gând pe care nu-l doriți, să zice-ți:„Doamne, Iisuse...Doamne, Iisuse...Doamne Iisuse Hristoase...” După trei rostiri trec toate.”
„Să ziceți neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mi întunericul!”, așa încât Acela vă va lumina să vedeți ce trebuie să spunți și să gîndiți.”
via email
Ana
sâmbătă, 27 august 2011
{ Prajitura Sf Fanurie ( Fanuro-pitele) }
Dupa ce ani de-a randul mi-am tot propus sa prepar aceste prajituri, abia astazi am reusit ( Slava Domnului si Sfantului Fanurie! )
Sunt delicioase si asa de usor de pregatit!!!
Nu am putut sa respect intru totul reteta caci nu am avut alune, dar in locul lor am pus nuci pe care le-am zdrobit in mojar.
In rest am urmat reteta clasica, una dintre ele, caci de fapt sunt doua.
Fanuropita 2
O cană de zahăr
O cană de ulei de măsline
2 căni suc de portocale
¾ de cană stafide
¾ de cană alune măcinate
Bicarbonat
Vanilie
4 căni făină
Zahărul şi uleiul se amestecă până se omogenisează. Bicarbonatul se dizolvă în sucul de portocale şi se adaugă treptat la amestecul de zahăr şi ulei. După ce se amestecă şi celelalte ingrediente, se toarnă compoziţia în tavă unsă, dându-se la cuptor pentru 45-50 min. Se taie în pătrate.
Aici gasiti Acatistul Sfantului
© Jurnalul Anei Photography
Au iesit fix 24 de bucati.
Pentru rugaciunile Sf. Fanurie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!
Ana
{ Cu ce-mi "pierd" eu vremea... }
CREDIT FOTO |
Cu blogul acesta.
Imi place teribil
Inca nu am citit nimic,caci de vreo ora, cred, frunzaresc blogul din cauza fotografiilor care sunt excelente.
Si ma fascineaza blogurile care au posturi cu tot felul de locatii si localitati.
Tot frunzarindu-l m-am plimbat prin Central Park, prin New Mexico si multe alte locuri prin care probabil ca nu voi ajunge altfel decat virtual. ( cel putin pentru moment)
Daca ar fi dupa mine ( si daca bugetul mi-ar permite) tot ceea ce mi-ar mai trebui ar fi sa calatoresc, nu singura evident ci cu cele doua persoane cele mai importante din viata mea! As vrea sa nu existe loc si tara in care sa nu ajung in vizita si cercetare.
Cam cu asta ramane omul, indiferent cata avere strange, cu ceea ce a vazut, caci averea nu o poate lua cu el dincolo...
Dar cum deocamdata bugetul nu imi permite nimic, ma multumesc cu vizita online :)))
Si aveam si treburi,ca sambata,deh,dar inca nu ma pot dezlipi de voiaj :D
Sa aveti o sambata reusita!
Ana
vineri, 26 august 2011
{ Friday Flowers }
In fiecare zi de vineri, bloggerii posteaza pe blogul lor o fotografie proprie cu buchete sau doar o singura floare. Cu siguranta "este voie" sa scrii si ceva pe langa aceasta fotografie, insa nu obligatoriu.
E minunat sa ai pe cineva de care sa iti fie dor! Un dor roz si puternic!
Stiu,e ideal sa nu trebuiasca sa ii duci dorul,sa fie langa tine mereu,dar, atunci cand el e in ... Afganistan,sa zicem... nu prea ai ce face decat sa ta gandesti cu tot dorul si dragostea la el.
~~~~~~~~
Am cateodata asa niste asteptari... si vise, de exemplu azi mi-as dori sa fiu cu persoana iubita, sa avem casuta noastra undeva unde pe o raza de 7 km sa fim doar noi, probabil ca ( si poate ca nici acolo) numai in Australia ar fi posibil asa ceva!
Deh... vise- vise!
~~~~~~~~~~~
Se pare ca vom avea un sfarsit de saptamana canicular. Eu m-am saturat de canicula ca de mere acre, oricum mie nu imi plac merele nici rosii si dulci,dar acre... bleah.
Si acesta e oricum ultimul we inainte de inceperea serviciului, si,credeti-ma, habar nu am cum au trecut aproape 2 luni de concediu... nu ma simt odihnita si nici gata sa o iau de la inceput... de unde forte proaspete?
Gata cu plangerile... asta e ,capu' sus si rabdare!
Ce sa va spun decat un sfarsit de saptamana agreabil!
~~~~~~~~~~~~~~
Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), copiati in postarea "Friday Flowers" de pe blogul vostru codul HTML
al banner-ului apoi lasati numele vostru si un link catre postarea voastra la comentarii.
Happy Friday everyone:)
Ana
miercuri, 24 august 2011
{ O rugaciune }
Doamne ajuta!
Preot ILARION ARGATU
(1913 - 1999)
Rugaciune
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumi na pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
{ Mult prea adevarat… }
O zi calduroasa rau... de asta avem parte. zice la Meteo...
La mine aerul c. e in cap, ma dor un ochi si jumatate de frunte,dar ce mai conteaza... Singura ingrijorare e ca incepe scoala si prognoza zice ca vom avea canicula pana la jumatatea lunii octombrie... va puteti imagina treaba aceasta? Eu nu!
De fapt voiam sa va postez un articol pe care l-am primit pe mail,de la o colega, trist dar adevarat, atat de adevarat...
Iata-l:
Mult prea adevarat…
text de Mircea Cartarescu
Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai
culoarea mediului si te misti odata cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme
indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de
chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda,
ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt
prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si
ritualuri de contact care sa elimine, practic,mposibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te
contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de
acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare
te intampina peste tot, ca un balsam care alina toateranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta
ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in
picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie
cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i
se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor
incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile
zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care
te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat
si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca
nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi
sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate
nivelurile, romanii sunt proprii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii
cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul
generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au
impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti
dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul
nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale
publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice
demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite
deocamdata.
via email
Ana
luni, 22 august 2011
{ Tot pentru provocare... }
Inca o reteta, ( sper) ultima, cu care vreau sa particip la Provocarea lunii August
Briose cu prune si unt de arahide.
Pregatite special pentru aceasta provocare, insa dupa capul meu,cam ca de obicei, deci de data aceasta fara o reteta anume, ci doar cu ce aveam prin casa, dar neaparat cu prune :)
Ingrediente: ( dupa ureche,dar din care mi-au iesit o tava cu 12 , inca una cu 6 + 2 dreptunghiulare.) 250 g faina, 2 lingurite praf de copt, un varf de cutit de bicarbonat, 50 g maizena ( amidon), 150 g indulcitor, 2 oua, 30 ml ulei, 250 ml lapte, 8 prune si 2 linguri de unt de arahide.
MDP.
Mai intai se amesteca intr-un bol mare ingredientele uscate.
Apoi ingredientele umede in alt bol, dupa care se omogenizeaza ingredientele umede cu cele uscate si la final se adauga prunele spalate foarte bine si tocate marunt.
Cu o lingura se pune compozitia in tavile de briose tapetate cu hartie de copt sau cu hartii speciale.
Se coc la foc mediu.
Pofta buna!
Ana
PS. Arata asa bronzate de la faina neagra ( eu am pus 150 neagra si 100 alba)
duminică, 21 august 2011
{ Cel mai simplu mod de a gati puiul }
Este sa il frigi pe gratar! Pui fript cu mujdei si rosii coapte.
Doar il speli, il cureti de piele, il ungi cu un pic de ulei,sau ungi gratarul cu un pic de ulei - ca sa nu "se prinda " puiul de gratar- si gata.
De fapt trebuie sa va spun ca eu nu un pui am facut ci doua pulpe si pieptul
Dupa metoda din copilarie: cu mujdei de usturoi si rosii coapte/ fripte pe acelasi gratar cu puiul.
Cu puiul e simplu,cred ca a inteles toata lumea!
Iar cu mujdeiul e nebunie curata.
O capatana de usturoi o dai prin presa, adaugi un pic de ulei, un strop de sare, apoi decojesti rosiile coapte si le pasezi bine,dupa care le adaugi in bolul cu usturoiul presat, iar la final de tot adaugi apa clocotita ( nu de la robinetul cu apa calda, ci apa pe care o aduci tu la punctul de fierbere! )
Apoi pui acest mujdei peste puiul rumenit pe gratar si mananci,chiar daca apoi iei dicarbocalm caci se lasa cu nesuportarea usturoiului :)) ( eu avand un fel de gastrita, nu prea suport nici ceapa,nici usturoiul chiar daca imi plac, si atunci ,dupa cateva ore de la pranz ma tratez cu desertul: malox sau dicarbocalm,depinde ce am prin casa :D )
Aceasta este a doua postare pe care doresc sa o inscriu la Provocarea lunii August, pe care luna aceasta o gazduieste o alta doamna foarte priceputa in arta culinara, Gaby :)
Sa aveti o duminica placuta si o saptamana binecuvantata!
Ana
PS. A aparut calatolgul Ikea 2012, l-ati primit?
Eu deja l-am rasfoit ieri in "pauzele de lucru" :)
{ Bread for the Journey }
Cărarea Sfântului Pavel
"Ajunşi la acest loc al depănării cuvântului, e bine să mai lămurim câteva lucruri, dintre care cel dintâi e îndreptarea părerii greşite ce o au unii creştini despre "mântuirea în dar", pe care a câştigat-o Iisus Hristos pentru noi. Din aceste cuvinte nu urmează că noi trebuie doar să "credem" că suntem "mântuiţi" şi cu asta am făcut totul ce ar atârna de noi. Iată cum a înţeles Sf. Pavel pe Domnul şi cum i-a urmat cărarea, după cuvintele Sf.Maxim: "Pavel aşa se lupta împotriva dracilor, cum lucrează în trup plăcerile, alungându-i prin neputinţa trupului său. El, Pavel, ne arată cu faptele şi chipul biruinţei împotriva vicleanului, care luptă să aducă pe credincioşi la ură, stârnind împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători de seamă, ca, ispitiţi prin ei, să-i facă să calce porunca iubirii. Dar Sf. Pavel zice: "Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi, noi răbdăm, huliţi, noi mângâiem; ca o lepădătură ne-am făcut, gunoiul tuturora până astăzi" (Corinteni 4, 12-13). Dracii au pus la cale ocărârea, hulirea şi prigonirea lui, ca să-l mişte la ura celui ce-l ocăreşte, îl huleşte şi-l prigoneşte. Ei aveau ca scop să-l facă să calce porunca iubirii. Iar Apostolul, cunoscând gândurile lor, binecuvânta pe cei ce-l ocărau, răbda pe cei ce-l prigoneau şi mângâia pe cei ce-l huleau, ca să depărteze (din cale) pe dracii care lucrau acestea şi să se unească cu bunul Dumnezeu. Deci pe potrivnicii care lucrau acestea îi zădărnicea prin acest chip al luptei, biruind pururea răul prin bine, după asemănarea Mântuitorului. Aşa a
slobozit Pavel mulţime de lume de sub puterea viclenilor şi a unit-o cu Dumnezeu, el şi ceilalţi apostoli, biruind prin înfrângerile lor pe cei ce nădăjduiau să-i învingă. Dacă deci şi tu, frate, vei urmări acest scop, vei putea să iubeşti pe cei ce te urăsc. Iar de nu, e cu neputinţă." (sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt Ascetic, în op. cit., p. 10). Darul mântuirii deci se dobândeşte chiar ca dar, cu mare luptă.
Pilda Mântuitorului i-a prilejuit Sf. Pavel multe şi adânci meditaţii. Iată de data aceasta un om păcătos, întru totul asemenea nouă, năzuind spre ţintă (Filipeni 3, 14), fără să se fi socotit că a ajuns (Filipeni 3, 13), mărturisind abia la capătul alergării: "Calea am săvârşit, credinţa am păzit(2 Corinteni 4, 7).....de acum aştept cununa (2 Timotei 4, 8)," - unirea desăvârşită cu Hristos. Deci nu mai avem motiv să spunem, scuzându-ne lenea, că Iisus a fost Dumnezeu şi aşa a biruit puterile potrivnice şi îndărătnicia firii, căci iată Sf. Pavel era om, cu păcate grele, ba şi bolnăvicos, şi iată-l, luptânud-se după lege (1 Corinteni 9, 20), pentru legea care rezumă Scriptura şi mântuirea, că s-a arătat mai presus de lunecuşul plăcerii şi ascuţişul durerii. A ieşit din cercul vicios al plăcerii şi al durerii, în care de obicei se învârte până la absurd viaţa omenească. Iată ce mare e sfatul Sfintei Treimi: ca Unul din Treime să se facă om pentru noi şi a noastră mântuire, ceea ce e tot una cu crearea firii din nou. Mântuitorul omeneşte, a mers şi merge înaintea noastră, făcându-se cărare de la om la Dumnezeu. Nu putem rămâne decât uimiţi de dragostea penrtu înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu, personificate în Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul.
Ca mărturii netrebnice îi ştim dragostea cu care ne iubeşte El, dar nimic de pe pământ n-o poate spune. El umblă nevăzut de oamenii cu ochi de lut, căutând mereu pe fraţii Săi (Matei 28, 10), pândind şi alergând după fiecare ins, "până-i va prinde pe toţi cei ce se vor mântui, ca pe Pavel" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, Filocalia, ed. I, vol. 2), şi neavând odihnă până nu-i adună pe toţi Acasă. Şi aceasta o face mereu, în fiecare veac de oameni până la sfârşitul lumii. Asta nu se poate tăcea. Iar cine L-a şi văzut pe Domnul şi neasemănata-i Cruce, pe care încă o tot duce printre oamenii ce-L pălmuiesc cu ură de fiară până la sfârşitul veacului de-acum, unul ca acela sare ca ars din orice iubire conservatoare de sine şi se roagă, strigând să aibă în lumea aceasta soarta lui Dumnezeu. Unul ca acesta trăieşte ca un dezlegat de viaţă şi nicio urgie a vremii nu-i poate face nimic, decât a-l desăvârşi, lămurindu-l ca aurul. Dacă simţim suferinţa fără asemănare a lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, cea din iubirea de oameni, aceasta curăţeşte şi viaţa noastră; căci acesta-i focul azvârlit de Dumnezeu pe pământ (Luca 12, 49): pârjolul dragostei, care aprinde lumea, arde puterile răului şi străluceşte cu lumină dumnezeiască pe smeriţii Săi următori, ce se întorc
acasă. Cu toate acestea, dorul lui Dumnezeu după cel mai mare păcătos este neasemănat mai mare decât dorul celui mai sfânt om după Dumnezeu."
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii
Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.
O duminica placuta!
Ana
sâmbătă, 20 august 2011
{ Dor de dulciurile copilariei }
Am numit aceasta postare asa dupa titlul articolului de unde am reteta: este vorba despre Formula As, numarul nu il stiu caci decupez reteta, daca imi place, si,evident, nu notez si numarul ei :)
Bananele galuste cu prune, pe care cred ca le cunoasteti cu totii, cu aceasta reteta raspund invitatiei deosebit de frumoase pe care mi-a facut-o Gaby de a participa la Provocarea lunii August , invitatie pentru care vreau sa ii multumesc inca odata, si ocazie cu care vreau sa ii cer scuze caci nu am o reteta mai sofisticata.
Daca nu e considerata demna de intrat in competitie, nu e nici o suparare, eu doar am vrut sa fac in asa fel incat sa raspund invitatiei deosebite a lui Gaby, asa cum am mai spus.
Ingredientele- pt 14 bucati: 1 cub de drojdie proaspata, 200 ml lapte,1/2 lamaie, 500 gr faina , 30 gr indulcitor/zahar, 1 priza sare, 1 ou, 50 g unt moale, 14 prune, 14 cuburi de zahar( eu am pus 14 lingurite de indulcitor), faina pt planseta, 100 g unt, 2 linguri pesmet, 1 lingura zahar farin.( eu tot indulcitor)
Mod de preparare.
Faramitam drojdia si o lasam sa se dizolve in laptele caldut. Se rade coaja de lamaie( dupa ce am spalat f bine lamaia) si se pun intr-un castron mare faina cernuta, zaharul, coaja rasa de lamaie, sarea, oul si untul.
Se adauga drojdia topita si se framanta mai intai cu mixerul,apoi cu mana- un aluat neted, care se acopera cu un prosop si se lasa la dospit circa o ora pana isi dubleaza volumul.
Se spala prunele,se rup in doua, se scot samburii si se pune cate un cub de zahar in fiecare fruct.
Se mai framanta odata aluatul, cu mana se formeaza un sul si se taie in 14 bucati egale.
Se aplatizeaza cu palmele fiecare bucata de aluat, se aseaza pe ea o pruna si se formeaza galustele.care se aseaza pe o planseta infainata si se mai lasa la dospit cam jumatate de ora,acoperite cu un servet.
La final se fierb in abur galustele, cca 20 de minute.( eu le-am facut in stemer-ul cumparat din Ikea )
Se topeste untul intr-o tigaie, se adauga pesmetul si se lasa sa se rumeneasca.
Galustele se tavalesc prin acest pesmet rumenit si se servesc calde.
Pofta buna!
Ana
vineri, 19 august 2011
{ Friday Flowers }
In fiecare zi de vineri, bloggerii posteaza pe blogul lor o fotografie proprie cu buchete sau doar o singura floare. Cu siguranta "este voie" sa scrii si ceva pe langa aceasta fotografie, insa nu obligatoriu.
Flori,fructe si legume!
Daca doriti sa participati (oricine are un blog poate participa), copiati in postarea "Friday Flowers" de pe blogul vostru codul HTML
al banner-ului apoi lasati numele vostru si un link catre postarea voastra la comentarii.
Un sfarsit de saptamana placut!
Ana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)